Publié par Teo

Sfântul Sfinţit Teodor, Episcopul Edesei

după Vieţile Sfinţilor, la 9 iulie

şi a Sfinţilor Mihail, Teodosie şi Ioan Pustnicii, Ioan împăratul

 



Sfântul Teodor s-a născut în cetatea Edesei, într-o familie creştină, care s-a rugat mult la Dumnezeu pentru a avea un fiu. Părinţii lui, Simeon şi Maria, s-au făcut vrednici de a fi anunţaţi de naşterea fiului lor, prin vedenie, de către Sfântul Apostol Pavel şi de către Sfântul Teodor Tiron, care le-au spus şi ce nume să-i pună acestuia.

Când a crescut, Teodor nu era priceput la cele ale învăţăturii. Asta până într-o zi când, la o Sfântă Liturghie, a fost mânat de Dumnezeu să se ascundă în altar, sub sfânta masă, pe toată durata slujbei. Acolo, el a adormit şi în somn a avut o vedenie cu un Prunc strălucitor Care îl hrănea cu un fagure de miere. De atunci, Teodor nu a mai avut dificultăţi la învăţătură şi a prins mai mult drag de slujbele sfinte.


Când a ajuns tânăr, părinţii lui şi ai surorii sale au murit, lăsându-le multă avere. Teodor a împărţit-o săracilor, lăsând doar o parte sorei, după care s-a călugărit la lavra Sfântului Sava. După 12 ani de ascultare, a rugat pe egumenul mânăstirii să-l lase într-o chilie de pustnic. Primind învoire, s-a rugat cu mai multă sârguinţă, postind aspru, încă 24 de ani.


O rudă de-a lui, Mihail, a venit la el, dorind să-i fie ucenic. Cuviosul Teodor l-a călugărit şi l-a învăţat cum să se nevoiască. Între altele, Mihail împletea şi lucra mai multe obiecte, pe care le vindea în Ierusalim, iar banii câştigaţi îi ducea mânăstirii. Într-o zi, pe când mergea el să vândă, obiectele lui au fost apreciate chiar de soţia împăratului Persiei, care stăpânea Ierusalimul. Aceasta l-a pârât împăratului că este creştin şi a adăugat minciuni împotriva lui, Mihail fiind obligat să-şi lepede credinţa.

Cu mult curaj, rugându-se să nu fie părăsit de puterea dumnezeiască, Mihail a mărturisit în faţa împăratului:

„Împărate, eu sunt rob al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, al unei dumnezeiri nedespărţite. Pe Aceasta o mărturisesc şi nu mă voi depărta de la o mărturisire ca aceasta, ci sunt şi voi fi într-însa pururea."

Apoi multe cuvinte a rostit fără frică, împotriva credinţei în profetul Mahomed şi împotriva necredinţei evreilor în Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru aceasta a fost dat la chinuri şi otrăvit, dar a biruit acestea, nevătămat. A înghiţit, adică, otrava, după ce a rostit Crezul şi după ce şi-a făcut cruce, nepătimind nimic. Mâniindu-se împăratul, l-a dat la moarte, prin tăiere cu sabia.

Iar la moaştele Sfântului Mihail s-au tămăduit mulţi bolnavi.


Pustnicul Teodor a fost chemat după puţin timp să primească slujirea arhierească în scaunul Edesei. El nu a dorit asta, dar pentru că Dumnezeu Însuşi l-a încredinţat în vedenie că e voia Sa ca pustnicul să lumineze credincioşii, a acceptat. În timpul slujbei de hirotonie a sa, un porumbel alb a coborât din turla bisericii pe capul său, arătând tuturor vrednicia sa.

În acele vremuri, în Edesa erau şi unii eretici, care învăţau greşit despre Mântuitorul nostru şi care produceau necazuri creştinilor. Episcopul Teodor lupta cu aceste învăţături greşite, cu mare putere. De asemenea, el s-a împrietenit cu stâlpnicul Teodosie, care avea peste o sută de ani şi vieţuia aproape de Edesa. Acesta îl învăţa pe Teodor multe lucruri folositoare, având multe daruri de la Dumnezeu.

Chiar şi din viaţa sa i-a povestit stâlpnicul cel înţelept lui Teodor, arătând cât de neplăcută este înaintea lui Dumnezeu mândria noastră, înălţarea noastră cu mintea, când ne credem mai mari şi mai buni decât alţii, şi cât de iubită Îi este smerenia, care atrage vieţuirea împreună cu îngerii.

Stâlpnicul i-a vorbit şi de fratele său, Ioan, şi de nevoinţele acestuia. El însuşi primise, între altele, darul de a cunoaşte care om este drept şi care păcătos, adică pe cel care merge însoţit de îngeri luminoşi, de care diavolii nu se pot apropia, şi pe cel care e împreună cu diavolii, îngerul păzitor plângând în depărtare.


Pentru că, de când venise episcopul Teodor în Edesa, ereticii nu mai sporeau în învăţăturile lor, au dorit să-i facă rău Sfântului şi tuturor creştinilor din cetate. Mai ales îşi doreau să intre în biserica unde slujea Sfântul, în timpul slujbei, ca să-l omoare. Dar nu au reuşit, pentru că o văpaie de foc ieşea din biserică, atunci când încercau ei, şi îi oprea, sau le amorţeau brusc mâinile. De aceea au găsit alte metode să-i supere pe creştini: îi jefuiau de pământuri, de bunuri, aliindu-se cu puterea vremii (care era persană).

Astfel că episcopul Teodor a fost nevoit să se ducă la împăratul Persiei, ca să ceară dreptate. Iar drumul său a fost încununat de mare succes, pentru că împăratul se afla suferind de mai multe boli şi pe moarte. Episcopul i-a dat acestuia pământ de la Locurile Sfinte amestecat cu apă, să bea şi l-a uns cu el, iar în scurt timp boala s-a depărtat de împărat, cu totul. Deci acesta s-a bucurat foarte mult şi a rezolvat toate problemele pe care ereticii le făcuseră în Edesa, dar îşi dorea ca episcopul să mai stea o vreme la curtea sa, ca prieten de suflet.


Câte puţin, episcopul Teodor i-a vorbit împăratului despre credinţa creştină, până când acesta şi-a dorit să se boteze şi să fie creştin, dar în ascuns, ca să nu se supere curtenii şi boierii săi. Iar episcopul s-a dus, cu acest prilej, şi l-a cunoscut şi pe fratele stâlpnicului Teodosie, pe pustnicul Ioan, ce vieţuia în acea zonă.

M-a impresionat faptul că Teodosie îi trimisese fratelui său o scrisoare pecetluită, iar Ioan - Doamne, prin ce minune? - o citise chiar în momentul scrierii şi imediat după aceea îi dăduse un răspuns scris, pe spatele foii... Aşa că, atunci când scrisoarea i-a fost înmânată oficial, de către episcopul Teodor, pecetluită, cuprindea deja răspunsul...

Apoi Sfântul Teodor s-a întors în Edesa, primind în dar şi o părticică din lemnul Sfintei Cruci de la Ierusalim.

Acel împărat, care a primit la botez numele Ioan, a dorit după o vreme să mărturisească înaintea curtenilor săi şi a întregului popor că e creştin, nemaivoind să-şi ţină credinţa în ascuns. Deci el i-a convocat pe toţi şi le-a spus adevărul despre sine... Majoritatea celor care îl ascultau erau de credinţă musulmană, iar aceia au sărit asupra lui şi l-au ucis. Devenit martir, Sfântul Ioan cel ce a fost împărat persan, s-a arătat în vedenie Sfântului Teodor, mulţumindu-i pentru că i-a predicat credinţa cea adevărată. La fel i se arătase şi Sfântul Mihail lui Teodor, asigurându-l amândoi că va avea partea sa pentru că i-a povățuit pe calea luminii.


Iar Sfântul Teodor a făcut multe alte vindecări, prin rugăciunile sale şi cu pământ de la Locurile Sfinte. După ce şi Sfântul Ioan Pustnicul, şi Sfântul Teodosie Stâlpnicul au trecut la Domnul, Teodor s-a retras din nou la chilia sa din Lavra Sfântului Sava, unde la scurtă vreme şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, în ziua de 9 iulie.


Pentru rugăciunile acestor Sfinţi şi pentru ale tuturor Sfinților, Doamne, miluieşte-ne!

Spre poezie în cinstea Sfântului Teodor, episcopul Edesei, click.

Teo

Commenter cet article

Partager cette page Facebook Twitter Google+ Pinterest
Suivre ce blog